Bogdan Grigore
Bogdan Grigore este din Slobozia, județul Ialomița și este membru FORONA din anul 2021. A participat la concursul FAF (Fotograful Anului FORONA) unde s-a clasat de două ori pe primul loc și a fost desemnat și „Fotograful Anului 2022”.
Îi place să iasă des în natură, de obicei pe trasee montane, chiar și singur dacă nu găsește pe cineva care să-l însoțească. Ocazional, participă și la concursuri de MTB, dar nu pentru competiție sau performanțe sportive, ci pentru ocazia de a petrece timp cu oameni care au pasiuni asemănătoare cu ale sale, pentru atmosferă și pentru frumusețea traseelor amenajate de organizatori.
De când practici fotografia și care este domeniul tău preferat? Ce te-a atras către acest domeniu?
Cred ca eram prin clasa a 10-a când am folosit prima dată un aparat Smena 8, care în scurt timp a devenit nelipsit din bagajul meu, fie că mergeam la petreceri sau în tabere. Atunci, având la dispoziție puține cadre pe un film, alb-negru bineînțeles, îmi fotografiam prietenii în încercarea unor portrete interesante. Acum îmi place mult să mă plimb, pe jos sau pe bicicletă, prin păduri sau pe cărări de munte, chiar la altitudini ridicate, dar nu mă pot abține nici să nu abordez peisajul urban, atunci când descopăr lucruri frumoase în călătoriile mele. Mi-a plăcut întotdeauna să imortalizez momentele și lucrurile frumoase pe care le întâlnesc. Mă uit destul de des cu multă plăcere la fotografiile mele mai vechi, la filmulețele pe care le-am făcut cu ocazia diverselor aventuri, dar nu rămân ancorat doar în aceste amintiri, ci de fiecare dată îmi vin idei noi pentru alte și alte plimbări.
Ce echipament folosești? Ce crezi că îți lipsește și ți-ar plăcea să ai?
În momentul de față folosesc un aparat Canon EOS R, împreună cu două lentile – Canon EF 24-70 mm f4, respectiv RF 70-200 mm f2.8, un filtru de polarizare și un trepied ușor. Mi-ar plăcea să mai am în trusă un obiectiv luminos cu o focală mai mică și un teleobiectiv cu care să pot aborda și zona de wildlife. Probabil acestea vor completa rucsacul meu foto când va veni momentul potrivit.
Cât de des reușești să ieși la fotografiat? Cum te organizezi? Ai un loc preferat?
Mărturisesc că nu ies la fotografiat atât de des pe cât mi-aș dori, din mai multe motive. Unul dintre motive ar fi lipsa unor parteneri de plimbare, pasionați de fotografie. Bine, poate că și ideea mea despre astfel de ieșire este diferită de reprezentarea celorlalți. Mie îmi place să ies și să petrec mai multe zile în natură, cu mers pe jos, cu dormit la cort și mâncat din traistă. De multe ori ies singur, pe munte sau prin păduri, dar după o zi, două, parcă simt nevoia să mai schimb o vorbă cu cineva, deși nu sunt un vorbăreț.
Alte ori, când pornesc cu prietenii în ceva ture montane, greutatea rucsacului face ca aparatul foto să rămână acasă sau la mașină.
Pentru mine, partea de organizare are o importanță la fel de mare ca și ieșirea în sine. Și îmi place foarte mult să planific. Nu sunt un tip foarte spontan, motiv pentru care nu-mi plac surprizele. Planific foarte bine orice călătorie și încerc să mă asigur că tot ce ține de mine este bine pus la punct. Înainte de orice ieșire, citesc bloguri, urmăresc vloguri, mă uit pe hărți, pe Google Earth, știu la ce oră răsar și apun luna și soarele, fazele lunii, de unde răsar și unde apun, prognoza meteo, ce obiective pot fotografia, la ce să mă aștept pe traseu și multe alte detalii.
Am multe locuri preferate în care revin cu mare drag. Sunt întrebat de multe ori de ce mai merg în locuri în care am mai fost. Simt că un loc de care mă atașez are de fiecare dată altceva de oferit și nu se epuizează niciodată. De exemplu, în Apuseni mă întorc de fiecare dată cu aceeași emoție ca la început și de fiecare dată descopăr altceva. Zona Holbav-Poiana Mărului, Colinele Transilvaniei, Cheile Nerei, Munții Retezat, Cernei-Mehedinți și multe altele. Iar în străinătate îmi place foarte mult să merg în Slovenia, în Dolomiți și zona Alpilor vestici. Și nu mă satur de Toscana.
Ce te motivează și ce cauți să transmiți prin fotografiile tale?
Nu mă pot hotărî dacă aparatul foto mă împinge să călătoresc sau plimbările mele mă obligă, cumva, să fotografiez. Cert este că niciun plan de călătorie nu este realizat fără să includă mai multe obiective de fotografiat. De multe ori, fiecare zi este planificată pentru fotografie.
Nu mi-am creat și nici nu mi-am dorit să-mi construiesc un stil fotografic anume, concentrat pe o nișă, motiv pentru care nu îmi propun să transmit ceva special prin fotografiile mele, ci doar frumosul pe care îl percep, așa cum îl percep eu și, cumva, sentimentele mele în momentul declanșării. Adoptarea sau construirea unui anume stil fotografic m-ar face cu siguranță un fotograf mai bun, dar, în acest mod, cred că aș pierde din bucuria pe care o am în momentul în care surprind frumusețea din fața mea, frumusețe pe care reușesc mai mult sau mai puțin să o redau în imaginile mele.
Ne poți povesti ceva despre imaginea ta preferată, fie ea personală sau a unui fotograf pe care îl apreciezi?
Trec destul de des peste fotografiile pe care le-am realizat în ultimii ani și nu pot indica o anume imagine ca fiind preferată. Știu că nu sunt toate la fel de reușite și toate sunt departe de ceea ce aș numi eu o fotografie excepțională. Sunt subiectiv, știu și asta, pentru că toate imaginile mele au în spate și o colecție de sentimente și amintiri, de genul informațiilor cuprinse într-un EXIF, date pe care doar eu le pot accesa.
Ce sau cine te inspiră în fotografie?
Urmăresc operele multor artiști fotografi români sau străini, care abordează domenii diverse, nu numai fotografie de natură și încerc să învăț cât mai mult din ceea ce ei au de oferit. De exemplu, îmi place foarte mult fotografia de stradă, gen fotografic pe care încă nu am încercat să-l abordez.
Când găsesc o fotografie care mi se pare interesantă, petrec destul de mult timp în fața ei, analizând-o atent. Inițial sunt atent la emoția pe care mi-o transmite și la mesajul pe care mi-l imaginez eu că vrea să-l transmită autorul. Îmi imaginez până și gândurile unui eventual personaj. În faza a doua, încep să fiu atent la detaliile din imagine, fizice sau tehnice. La locul în care este făcută imaginea, la detaliile care mai apar în fotografie – de ex. un geam spart, picături de apă, o crăpătură în zid etc., la cum este pus în valoare subiectul, la modul în care cade lumina, la reflexii, umbre, la adâncimea câmpului vizual, cam în același mod în care admir și un tablou al unui mare maestru într-un muzeu. Toate aceste detalii din imaginile unor artiști mult mai buni decât mine mă fac sa-mi doresc să evoluez.
De asemenea, fotografiile bune mă inspiră și în alegerea unor destinații de călătorie. Prin 2015 de exemplu, am trecut peste imaginile unui fotograf străin, realizate în Alpii Dolomiți, iar în 2018 am fost să văd cu ochii mei. De 3 ori de atunci și până azi am fost acolo și, pentru că nu am terminat treaba, o să mai merg cu siguranță de mai multe ori.
De ce ai ales să fii membru FORONA, care crezi că este cel mai mare atu al asociației?
În vara lui 2021, am mers de la Slobozia până la Cluj să vizionez premiera filmului România Sălbatică la TIFF, iar înainte de film, am trecut pe la expoziția de fotografie dedicată albumului foto. Aveam deja albumul acasă și am zis că e o ocazie bună să-i cunosc și pe cei implicați direct în acest fenomen. Citisem despre FORONA, dar nu m-am considerat vrednic de a face parte din această elită. La expoziție, așteptându-mi cuminte rândul pentru un autograf pe albumul meu, m-am întâlnit cu doamna Ana Pană, care mai că m-a certat că nu sunt încă membru în asociație și m-a încurajat să mă înscriu. Ceea ce am și făcut cum am ajuns acasă. Mi-a plăcut foarte mult ideea de a face parte dintr-un grup de oameni care au aceeași pasiune ca și mine legată de fotografie și natură.
Care punct din codul etic FORONA este cel mai important pentru tine?
Toate punctele din cod sunt importante pentru orice fotograf de natură. Codul etic FORONA este o colecție de reguli de bun simț pe care orice iubitor de natură, fotograf sau nu, ar trebui să le respecte dintr-o motivație intrinsecă, fără a-i fi impuse de o autoritate externă. Suntem foarte norocoși că trăim într-o țară care găzduiește încă o mare suprafață de pădure și două treimi dintre marii prădători din Europa, elemente naturale care sunt supuse unei permanente presiuni din partea multor agresori. Nu trebuie să contribuim și noi la această agresiune, iar conduita noastră e musai să fie în acord cu scopul nostru – acela de a proteja și promova natura prin activitățile noastre.
Ce înseamnă pentru tine FAF (Fotograful Anului FORONA) și ce te-a motivat să participi?
Nu particip foarte des la competiții de fotografie, în principal din cauza faptului că nu mă consider suficient de bun în domeniu. Cum spuneam mai devreme, analizez cu multă atenție imaginile altor fotografi mai buni decât mine, încercând să învăț permanent, iar imaginile mele nu mi se par suficient de bune pentru face parte dintr-o galerie. Cred că am intrat în concurs în încercarea de a-i cunoaște mai bine pe ceilalți membri ai organizației și lucrările acestora. Ceea ce s-a și întâmplat. Sunt mulți fotografi foarte buni în FORONA, iar eu sunt unul dintre cei mai mari fani ai lor.
Ce ți-ar plăcea să vezi mai des în comunitatea fotografilor de natură din România?
Mi-ar plăcea să văd mai multe proiecte dezvoltate, mai multe întâlniri, activități comune, ieșiri. Este adevărat că au fost organizate câteva întâlniri, dar nu am putut participa din motive obiective, ceea ce m-a întristat foarte mult. Am foarte mult timp liber și mi-ar plăcea să particip direct la un proiect mai amplu, dar mărturisesc că nu știu de unde să încep.
Ne lași un gând de final pentru colegii din FORONA, sau pentru iubitorii de natură și fotografie?
Pe colegii din FORONA îi felicit din tot sufletul pentru pasiunea lor pentru natură și îi încurajez să continue să fotografieze și să împărtășească cu ceilalți imagini și momente frumoase.
